Dupa pleiada de concerte din ultimii ani Katatonia era, cel putin pentru mine, cam ultimul element ce lipsea din tabloul trupelor de Doom/Goth Metal care s-au remarcat in ultimii 10 ani si n-au vizitat niciodata Romania. Cu toate ca de vreun deceniu a lansat albume foarte bune, trupa a fost pentru multi revelatia anului 2006, The Last Great Cold Distance fiind legatura perfecta intre metalul traditional si alternativ. Dupa sute si sute de Julies, Twins si Deliberations, in decembrie i-am prins in inchidere la Klimt 1918 si dupa show-ul ala nu ma asteptam la bare branza de la concertul de azi de la Bucuresti, cu atat mai mult cu cat sala Preoteasa nu e cunoscuta pentru acustica sa deosebita, si asta din motive bine intemeiate.
Dupa un drum de 8 ore Cluj-Bucuresti si o zi infernala prin capitala cu frig, oboseala, plict, nerabdare si toate celelalte ingrediente cu care sunt deja obisnuit, a venit si ora 7 si m-am indreptat, impreuna cu cativa prieteni spre mirifica locatie. Chiar daca cei de la Katatonia nu sunt la fel de gustati la noi ca si conationalii lor de la Tiamat, Lake of Tears sau Therion, m-a mirat alegerea locatiei, limitata la 500 de spectatori. Ce m-a uimit de-a dreptu e ca n-a fost sold-out in 2-3 zile, doritorii gasind bilete si la intrare.
Atmosfera destul de intima, mai toti cei din public fiind obisnuti a rockotecilor la care idolii isi varsa matele pe scena intr-un fel sau altul. In cazul de fata in mai toate felurile. Subscribe nu imi spun nimic asa ca am preferat sa mai povestesc cu unii altii in asteptarea lui Nystrom si a amigdalelor supradimensionate cu care se mandreste Renske (el la randul sau supradimensionat, deci amigdalele s-ar putea sa fie totusi proportionate). Dupa cum era de asteptat playlist-ul a constat in cateva piese de pe The Great Cold Distance (foarte bine, doar e cel mai misto album) presarat bineinteles ici colo cu una alta de pe Viva Emptiness, Last Fair Deal Gone, chiar si Discouraged Ones. Absentele serii: Deliberation si Leaders. Concertul s-a incheiat ca de obicei cu Murder. Din pacate totul a sunat ca si pe Dance of December Souls, adica prost cu accent spre foarte.
In concluzie un concert care nu a meritat oboseala, drumul, banii, stresu… Ceea ce stiam dealtfel, motiv pentru care nici nu am fost. BTW, daca stati aproape de sala si va grabiti poate prindeti bis-ul.
