A trecut si B’estivalul. Vreme super ok, poate o idee prea cald dar deh, e Bucuresti, organizare ok exceptand niste detalii la care ajungem imediat si ceva surprize de un fel si altul.

Vineri

Yonderboi prea devreme pentru mine desi as fi vrut sa vad, Hooverphonic si ei prea devreme, da nu pentru mine ci pentru bunul mers al lucrurilor. Parca mai mult decat la My Dying Bride simt ca trebuie vazuti intr-un club, cu un cocktail in fata, lumina pala si public restrans, cateva sute acolo. Cum nu ma astept sa prind asa eva prea curand, cea mai buna varianta ramane Sziget-ul, unde vor canta in cortul WAN2 de la ora 23:00. Geike, oricum mica, aproape de jucarie, parea atat de fragila pe scena imensa, probabil si datorita tinutei foarte simpla si cuminte (o rochita neagra). Au foarte multe piese misto si bineinteles ca timpul alocat nu a fost suficient, asta e dezavantajul festivalurilor. Vezi o trupa mare, pentru care ai da o zi intreaga, sau mai bine zis o seara, si simti ca parca te-ai spalat pe dinti. Mi-a lipsit cel mai mult Club Montepulciano, poate data viitoare. S-a dansat, mai ales pe Jackie Cane si Mad About You dar pentru mine cel putin Eden a fost punctul maxim. E atata liniste in piesa asta…

Morcheeba am inteles ca nu prea au placut lumii, eu m-am simtit foarte bine desi as fi preferat si la ei o ora mai tarzie. Playlist echilibrat si darnic, au cantat cam tot ce trebuia, faptul ca eu doream Over and Over e irelevant in conditiile in care nu e tocmai potrivita pentru concert. Nu stiu cum le cheama pe soliste, m-am uitat pe net la ceva poze da ceva nu pusca; in fine, tipa roscata are o prezenta scenica foarte misto. Dealtfel exceptand gafa de la inceput cu “Good evening Budapest” tot concertul a mers brici si trupa a comunicat constant cu publicul. Se simtea atat o oarecare nesiguranta dar si pofta de cantat ca urmare a doi de pauza. Nu sunt sigur dar cred ca ultima data au cantat in 2005 la Sziget unde am prins numa Rome Wasn’t Built In a Day si nu mi-am iertat-o pana vinerea trecuta.

Faithless nu ascult eu tocmai mult, mi-a placut in mod deosebit Outrospective in liceu dar am pierdut “contactul” cu muzica lor de atunci. Fiecare cu drumul sau, nu? Live m-au surprins in modul cel mai placut, atmosfera a fost deosebita. Chiar ma gandeam ca nicaieri nu am vazut atatia oameni fericiti la un loc. Pana si la Depeche, Metallica sau Guns unde publicul era mult mai numeros si lumea se bucura evident sa fie acolo senzatiile erau diferite. Cu toate ca in general prefer concertele rock/metal tocmai pentru energia degajata atat pe scena cat si in public (si nu ma refer la pogo), la Faithless a fost altceva, toata lumea parea pe aceeasi lungime de unda si chiar daca altii care asculta si acasa si le cunosc mai bine piesele probabil asteptau un nume sau altul, pentru mine a fost vorba de simpla si sincera placere de a fi acolo in multimea aia de oameni. Incredibil Maxi Jazz, cata imiplicare si daruire pe scena la 50 de ani. Incomparabil peste Alice Cooper care, ce-i drept cu 9 ani mai batran, a oferit mai mult teatru decat muzica. Dar o sa ajungem si la el. We come one!

Sambata

A doua zi m-am dus singur, nimeni nu servea Kasabian si Reamonn. Din pacate pe cei dintai i-am pierdut, practic incheiau concertul cand eu imi lasam AK47-le in grija celor de la securitate. Reamonn au vreo 3 piese care mi se par foarte misto, cred ca le-au cantat si pe alea. Destul de liniar si foarte siropos concertul, cu tricolorul fluturat incoace si incolo, povesti cu o duduie de-a noastra din popor care i-a furat inima solistului dar bineinteles si referiri privind frumusetile nemasurate ale patriei.

Duminica

Duminica a fost o zi ciudata, foarte ciudata. Si nu pentru ca am dormit pana pe la 5 dupa deja celebrul chef, asta mi se intampla frecvent. A fost ciudat cat de colorat era publicul la Manson, cati minori se agitau la Alice Cooper si ca nu au fost decat vreo 2 batai intre rockeri si hip-hoperi. Tinand cont de numarul cu 5 cifre cat numara publicul si locatia festivalului (Romania), eu zic ca e foarte bine. Din ciclul trupe puse de-ampulea ca sa nu le vada nimeni, m-ar fi interesat Neo. Nu e vorba de aia ai nostri pe care ii iubim cu totii ca doar is romani, ci de aia pe care trebuie sa ii iubim oricum, ca is unguri. Daca stiti filmul Kontroll stiti si coloana sonora, realizata chiar de mai sus numitii si evident stiti ca e nu numai de mare efect dar chiar foarte misto. Daca nu stiti mergeti si vedeti filmul ca merita din plin. Nu o sa mai vedeti Budapesta la fel la urmatoarea vizita, mai ales metroul. Revenind peste Prut, mai faceau cu ochiu Chicks on Speed, nume foarte sugestiv si o excelenta miscare de marketing. Le-am pierdut si pe astea dar umbla vorba prin popor ca de fapt nu am pierdut nimica. Trecand la Wu-Tang Clan, sincer sa fiu as fi vrut sa ii pierd si pe ei si asta nu pentru ca le zice in rap, ci pentru ca nu imi place cum le zice. In rap adica.

Despre Alice Cooper e foarte greu sa zic ceva. Nici eu nu stiu daca mi-a placut sau nu. Are cateva piese pe care nu se poate sa nu le stii, desi probabil Mihait ar fi intrebat foarte inocent, ca si la Morcheeba “asta e a lor?” de vreo 5-6 ori. Dar Mihait nu era acolo, in publicul surprinzator de eterogen care se holba la burta lui Cooper. A cantat ok, n-a cantat House of Fire si era cat pe ce sa nu cante nici Poison. Chiar ma intreb, daca nu e chemat la bis se intoarce oricum? Adica cum pana mea sa nu canti Poison cand te cheama Alice Cooper? A avut foarte mult teatru, cu papusi gonflabile imbracate in his dying bride si aruncate de colo colo pe scena, zombies cu punga la cap, executii a la Irak, invieri in 3-lea minut dupa scripturi si cam atat. M-am hotarat, nu mi-a placut, m-am plictisit. Am ras din cand in cand, e drept, dar pentru comedie prefer Simpsons sau Bloodhound Gang, si altceva nu a prea fost acolo.

Manson a fost un nesimtit. Mai ceva ca Dave. A intarziat o juma de ora si o cantat una. Nici macar nu ne-a aratat curu ca lumea si cand a facut laba acolo langa monitoare noi n-am vazut nimica. In plus ce concert Manson e ala fara gagici pe scena, fara za new shit, fara coma white, fara mai nimic. O ora e mult prea putin cand esti headliner, cand esti Manson si mai esti si Marylin pe deasupra. Bine, If I Was Your Vampire, Mobscene, The Dope Show si The Beautiful People au fost dementiale si nici Heart Shaped Glasses nu a sunat rau, insa totul a lasat impresia de juma de show. Numa o ora, numa o buca, numa trei parpalace acolo, scena mai goala decat cortul Coca Cola unde se produceau tinerele sperante romanesti. Pe mine nu m-a prea atins concertul, ma intreba o amica daca intra in top 5 si sincer sa fiu nu intra nici in top 20. Ma asteptam la mai mult si cred ca daca ma duceam numa pentru el as fi injurat si acum.

Pe partea de organizare festul a avut si plusuri si minusuri. Faza cu jetoanele e geniala, numa un olandez fumat se putea gandi la asa ceva. Fara timp pierdut, fara “n-am sa-ti dau doi lei rest”, totul rapid si bine pus la punct. Pe de alta parte m-a cam scarbit atmosfera de balci venita la pachet cu putoarea de prajeala. Imi plac micii, dealtfel e cam singurul mod in care mananc si alta carne decat peste si pui, dar spatiul era cam mic pentru ditai gratarele. In prima zi berea care se dadea la pahar de 0.3 (za mini-beer) era de fapt cam 0.2 chipurile din cauza imbulzelii, ca lumea se grabea. Organizatorii se laudau ca Bestivalul e primul Open Air nush de care nonliniar din tara. Lasand la o parte faptul ca Peninsula e deja la a 5-a editie si aduce a naibii de multa lume, Bestivalul a fost cat se poate de liniar. Ceea ce nu e neaparat rau, in fond lumea a putut sa vada toate trupele, dar este un fapt. Nu stiu voi, eu nu numar si cortul Coca Cola; cred ca daca eram intr-o trupa as fi preferat sa ma uit la celelalte concerte decat sa cant acolo. Imi aduc aminte de Metalmania unde la scena mica lumea era mai numeroasa cand nu canta nimeni si se putea sta in liniste (ma rog, mai putina galagie), indata ce incepea o trupa cei mai multi plecau. Revenind din nou la Budapesta, asta… Bucuresti, a fost misto cu doua scene alaturate. Se dadea drumu practic chiar dupa ce termina trupa precedenta. Cateva minute de pauza ar fi binevenite, mai merge omu la toaleta, mai ia 3-4 beri sa iasa cat una, mai cumpara un CD ceva…

Cea mai de cacat faza a fost chiar dupa Manson. Era vreo 12 si 5 minute, lumea era terminata, atmosfera a fost nu tocmai incendiara dar a dracu de imbacsita si nu se mai servea nimic. Nici apa, nici suc si evident nici macar bere. Sa zicem ca inteleg sa opreasca vanzarea de bere, desi la cat de civilizat a fost publicul pe durata celor trei zile (inafara de nesimtitu al mai mare care statea cu palaria la Manson de nu vedea nimeni de cei 2 metri ai inaltimii sale) puteau linistiti sa dea si de aia, dar e absolut stupid sa nu dai apa si suc la multe mii de oameni deshidratati, mai ales in conditiile in care pe langa Romexpo nu e tocmai plin de chioscuri deschise la 12 noaptea. Din cate am inteles (si vazut) decizia a fost impusa de jandarmerie si chiar nu imi pot da seama care au fost motivele, nu am mai vazut asa ceva la nici un festival.

In final pentru prima editie a iesit bine. Vineri a fost cea mai misto zi, cu cele mai bune trupe, cele mai bune concerte si bineinteles cu cele mai bune gagici, atat pe scena cat si in preajma ei. Ar trebui o locatie mai mare si bere mai mare, in rest e ok.