De maine intr-o saptamana se termina Gilmore Girls. Trist moment pentru Uti Nel Bun, e singurul serial pe care l-am vazut integral de la “Batman: The Animated Series” incoace. Prin decembrie m-am uitat la vreo 15 sau 16 episoade intr-o singura zi, inarmat cu pizza si Pepsi Twist. Lasand la o parte miile de gag-uri geniale, unul din cele mai faine aspecte ale serialului e multimea de referiri si scurte aparitii la/a o gramada de muzicieni excelenti. Incepand cu Mazzy Star si Belle And Sebastian (nu Bach, desi are un rol dragut mosulica) si pana la pitorescul Grant Lee Phillips, trubadurul din fictivul Stars Hollow.

Grant Lee e fara indoiala cel mai bun lucru cu care raman la finalul a 7 ani de GG. Trebuie sa recunosc ca am inceput sa caut informatii despre el numai dupa ce m-am uitat de vreo 30 de ori la o secventa in care apare o gagica beton si se intampla sa cante si el pe-acolo. Ma asteptam sa fie un mare anonim cu care cei de pe platou s-au obisnuit dupa ani de incercari si strigate dupa atentie si evident m-am inselat. Nineteeneighties a devenit rapid cel mai ascultat album de coveruri, Age of Consent si The Killing Moon imi dau o stare de liniste interioara pe care rar o intalnesc.