Pentru ca termeni precum alternative sau indie rock fac referire la o multime de trupe foarte variate, ii las sa se autodescrie… Uncomfortably Emotional Music. Italieni, lucru care se simte foarte si in muzica, poate mai ales in interpretarea vocala (ca sa nu mai zic ca unele piese au si versuri in italiana), o trupa mica, zic ei, mare zic eu.

O prezenta foarte consistenta pe scena si cel putin la fel de placuta inafara ei, deschisi, vorbareti, curiosi si modesti. Pe 16 decembrie am avut placerea sa ii vad in concert la Budapesta. Tocmai pentru ca fac parte din categoria trupelor putin cunoscute, dar care mie imi plac enorm, de cand am ascultat prima data, concertul asta a fost din multe puncte de vedere mai special decat un Metallica, Tiamat, Katatonia sau Depeche Mode. A fost atat de intim, tinand cont ca italienii au deschis pentru suedezii de la Katatonia, si nu cred ca erau mai mult de o mana de oameni care sa stie despre ce e vorba la Klimt1918, incat nici macar nu am avut acea nervozitate pe care o simt(im) de obicei cand intalnesc niste oameni pe care ii cunosteam doar din munca lor, si pe care acum ceva timp nu credeam sa am ocazia sa ii vad si live. E prima trupa din Italia pe care o vad in concert si parca imi doresc si mai mult sa vizitez Roma acum decat inainte. E “ceva” in modul lor de a fi, in felul in care vorbesc, arata, se poarta, care ma face sa cred ca intr-adevar Italia e si in prezent mult mai mult decat cizma cu toc ascutit a Europei.

Daca va plac U2, Anathema, Anitmatter, Katatonia, Green Carnation, Riverside, sau nici una din ele, try Klimt.