Si asta s-a scurs inainte de lansarea oficiala. La prima auditie nu mi-a placut aproape deloc. La fel s-a intamplat si cu Black Brick Road in 2004 (si pana la urma l-am cumparat) asa ca l-am mai lasat de cateva ori. Nu suna deloc rau, nu ca asta ar fi o surpriza, e chiar mai mult decat OK.

Chiar daca recicleaza destul de mult are o atmosfera oarecum diferita decat ce au facut Lake of Tears pana acum. Problema lui M&M (pe langa acronimul asta foarte dulce) e ca in schimbarea de stil s-a pierdut un element de care nu eram perfect constient pana acum. Toate albumele precedente aveau ceva de basm in ele, dar la M&M senzatia asta a cam disparut. Ca si coperta albumului (care e destul de misto si se potriveste relativ bine), muzica LoT 2007 nu reuseste sa trezeasca copilul din mine.

Cat de mult conteaza asta, depinde de fiecare.