Din cand in cand imi cumpar CD-uri; unii imi considera aceasta placere un moft, pentru altii e un lucru foarte normal si obisnuit, pentru mine e un soi de ritual. Din pacate la fel ca si concertele, fotografia sau de ce nu, sexul, descoperirea unui CD si-a pierdut destul de mult din semnificatia si magia de alta data. In liceu, pana la un anumit punct, nu aveam bucurie mai mare decat sa merg la posta sa ridic un colet de la Beauty of Pain, Negura sau Bestial Records. De fapt pe atunci toti banii mi-i imparteam in cele doua ritualuri mai mult sau mai putin periodice: CD-uri si betiile de weekend.

Prima achizitie a fost Thy Veils - The Diaphanous Depressions, lucru foarte ciudat tinand cont ca pe atunci ascultam cam 90% metal, iar proiectul lui Daniel Dorobantu e foarte departe asezat in tabelul stilurilor muzicale. De pe atunci mi-am format un obicei care la randul sau e considerat moft de unii: iau CD-uri nu numai pentru muzica, ci si in functie de artwork. Daca acum l-as putea trece la capitolul “defecte profesionale” despre elevul de la info care eram atunci nu pot spune acelasi lucru.

Apoi m-am mutat la Cluj, unde, spre deosebire de Bistrita, mai gasesti si prin magazine CD-uri, chiar daca nu tot timpul la preturi corecte. Luna Amara - Asfalt a deschis o noua serie.

In fine, vroiam sa spun de fapt despre exceptiile de la regula, acele CD-uri pe care am dat banii (deci nu vorbesc aici de promo-uri primte de-a lungul anilor dintr-un motiv sau altul) in ciuda… lipsurilor la capitolul estetica vizuala. Cred ca pot da vreo 9 exemple. In ordine aproximativ cronologica (a achizitionarii):

RA - Geniu Pustiu:
Aveam albumul mp3, eram si fan Agathodaimon (primele doua albume au fost excelente, totul s-a terminat cand a plecat Andrei), am vazut o varianta cu coperta destul de draguta pe site-ul tentativei de label al lui Andrei (Tribal Productions) si l-am comandat. Stiu ca a fost fantastic de ieftin, undeva pe la 80.000 lei. M-am pricopsit cu un CD care arata absolut oribil, cred ca si in ziua de azi e cel mai urat pe care il am.

Penitent - Reflections of Past Memories:
Nici in ziua de azi nu mi-e tocmai clar de ce l-am cumparat. Karsten a scos cu Penitent 2 albume misto (Melancholia si Roses by Chaos Spawned), dar cel de fata nici nu se apropie de ele. Si evident, arata in ultimul hal.

Luna Amara - Asfalt:
Nu e chiar atat de urat dar oricum arata mult mai naspa decat suna. In plus coperta nu e nici pe departe reprezentativa pentru o buna parte din piese.

Ephel Duath - Phormula:
De la un album care a impins Black Metal-ul mai departe te-ai astepta la un artwork macar decent, cu atat mai mult cu cat e scos la code666 de unde mai ales in acea perioada rareori iesea ceva sub baremul “excelent”. Din pacate doua cercuri, doua dungi rosii cu noise din cel mai ruginit topor si doua poze arse aruncate acolo nu prea coincid cu ideea mea de artwork reusit. Daca stiam dinainte cum arata tot pachetul nu dadea banii pe el, probabil as fi optat pentru re:Phormula care oricum sta mai bine si la capitolul productie si masterizare.

Bethlehem - Schatten aus der Alexander Welt:
Nu stiu ce sa zic, albumul asta e atat de fucked-up incat artowrk-ul ar putea fi la misto. Daca nu e cazul, fereasca Dumnezeu. BTW, sa-l ascultati daca aveti ocazia.

Urma - Anger as a Gift:
Coperta cu tenta politica/sociala complet nejusitificata ce se “bucura” de o realizare execrabila. Paginile interioare sunt fusarite, asemanatoare cu cele de la Nomad Rhymes, dar acesta din urma a avut bunul simt de a se prezenta cu o coperta decenta. Pacat, pe album sunt cateva piese excelente ce ar fi meritat o altfel de prezentare.

My Dying Bride - 34.788%…Complete:
Poate cel mai bun exemplu ca daca esti un muzician excelent nu inseamna ca te pricepi si la vizual. Aaron s-a incapatanat de-a lungul timpului sa strice cateva din cele mai bune albume MDB cu mazgaleliile lui de un kitsch iesit din comun. E drept ca mai ales in cazul de fata nu putem vorbi de ceva tocmai obisnuit nici din punct de vedere muzical, dar totusi kitsch-ul putea lipsi din ecuatie. Este singurul album MDB care il am in original, l-am luat tocmai pentru ca e unic, e un punct de maxima creativitate in activitatea trupei, din pacate foarte prost primit de public si o parte a presei “de specialitate”. Nici eu nu l-am suportat vreo 2 ani, eram TRV, purtam pentagrama. Apoi l-am ascultat pe bune…

Anathema - Alternative 4:
Ce-i drept nu am editia originala ci o reeditare in format digipack din 2003, dar diferente majore nu cred ca exista. Conceptul artwork-ului, sau ma rog, a copertii mai bine spus, e foarte misto, se potriveste albumului, dar executia lasa mult de dorit. E albumul meu favorit de la Anathema, daca nu ar fi simtit Vincent nevoia sa isi bage nasul in compozitie cu Re-Connect, as fi zis ca e perfect. Il am cu autografe de la toti membrii de atunci mai putin Duncan Patterson care a contribuit cu cele mai multe piese (si in mare parte si cu cele mai bune). Ironic.

The Third And The Mortal - Memoirs:
Asta e unul din albumele acelea unice care se joaca cu mintiuca ta de nu-ti vine sa crezi. Un Perdition City mai cald, cu voce feminina, un fel de mix intre Ulver-ul inceputului de deceniu si Portishead. Probabil cel mai muncit si reusit album de la 3rd, sustinut din pacate printr-un booklet urat si fara nici o noima.

Undeva prin vecini isi duc veacul si Firma - La Orbire si Mazzy Star - So Tonight That I Might See (care este absolut oribil, nici nu va puteti da seama pana nu il vedeti pe viu), care trebuie sa se multumeasca cu nominalizari pentru simplul fapt ca le-am primit, nu cumparat. Ma abtin de la alte comentarii, ca deja ma doare capu.

Cine mai doreste, cine mai pofteste?