Anul asta a trecut incredibil de repede si bineinteles ca nu am apucat sa fac nici jumate din chestiile care le aveam in plan. Sunt un lenes, si chiar daca nu mandru de asta, o recunosc. Mi-am adus aminte in seara asta de Aeon Spoke, una din primele revelatii pe 2007, si mi-am dat seama ca favorita mea de la ei “Pablo at the Park” (despre care am mai scris) mi se potriveste tot mai bine…
“I’m still Pablo at the park
I’ll find Gloria when it’s hard
How my mind has changed so much
But my heart’s the same”
E ciudat cat de neuniform ne schimbam de-a lungul timpului.
nu ne schinbam, man, altui shpilu. ne (re)cunuoashtem. suntem ceeace suntem da nu prea ne pastram ce suntem ci de multe ori numa ceeace nu suntem.
eara eo’n sara asta meam adus aminte deo dimineatza rece sh alba de decemvre ‘76. “If I could merge the mundane and the magic / Where is the dark I came to find?”
Sip — December 7, 2007 @ 6:12 pm
“But my heart’s the same”
Let it how it is (:”>)
Charlie — December 14, 2007 @ 9:18 pm