Mi se intampla foarte des sa nu retin numele unei persoane pe care de-abia am cunoscut-o sau pe care o intalnesc mai mult sau mai putin rar. Mi se intampla destul de des sa nu recunosc unele persoane pe strada, mai ales daca le-am cunoscut tarziu in noapte. Si uit zile de nastere, a dracu de des si a dracu de bine.

Mi-e foarte greu sa explic/exprim ce imi place la cineva/ceva. Nu si sa critic. Cu ani in urma obisnuiam sa fac destul de multe complimente dar cea mai mare parte au fost primite prost, asa ca acum am o anumita retinere. Ce-i drept nu stiu exact daca problema nu e chiar mai veche… Nu prea am ce ii face, m-am cam obisnuit cu ideea si bineinteles am gasit si o explicatie care sa-mi dea de castigat. Deci cica eu acord un fel de “prezumtie de perfectiune”. Pornesc de la 10 si daca nu imi place ceva tzac niste puncte jos. Abureala, in marea majoritate din cazuri nu am nimic rau de zis pentru ca subiectul imi este complet indiferent.

Tot la capitolul asta si tot in ultimii ani am devenit cam rece. Intotdeauna am fost sociabil, in general imi plac oamenii si imi place sa am pe cineva langa mine; chiar rareori simt nevoia sa fiu complet singur. De cele mai multe ori (daca nu sunt intr-o pasa proasta) incerc sa imi ajut amicii atat cat pot, ma simt foarte prost daca gresesc fata de unul etc. Dar destul de des am sentimentul ca totul se intampla la un nivel mult mai superficial decat era odinioara sau fata de cum e “normal”. Ma vad cald si rece in acelasi timp si cred ca nici eu nu stiu exact cat de mult inseamna oamenii din jurul meu.

Continui sa incep sa fac burta.